Sfântul Zilei pentru 27 aprilie: Sfânta Zita
Sfânta Zita: ocrotitorul slujitorilor casnici și mesajul ei veșnic de smerenie și slujire
Nume si Prenume
Sf. Zita
Titlu
Virgin
Naștere
1218, Toscana
Moarte
7 aprilie 1272, Lucca
Repetare
27 aprilie
martirologia
Ediția 2004
Canonizarea
5 septembrie 1696, Roma, Papa Inocențiu al XII-lea
Rugăciune
O, model de răbdare și blândețe, slăvită ocrotitoare a mea Sf. Zita, care împlinindu-ți cu credincioșie îndatoririle tale de stat, ai dobândit o mare sfințenie, te rog să îndrepți spre mine o privire iubitoare, devotatul tău. Oferă-mi harul de a te putea imita în practica virtuții, fă-mă pregătit în ascultare, iubitor de muncă, mulțumit de starea mea, constant în bune intenții, blând în contradicții, supus superiorilor mei. Inspiră-mi o dragoste fierbinte a lui Isus și a Mariei, disprețul pentru deșertăciunile lumii, curaj și chibzuință de a fugi de primejdii și îmbogățește-mă în merit să vin într-o zi să-L laud pe Dumnezeu cu tine în Paradis. Amin
Martirologie romană
La Lucca, Sfânta Zita, fecioară, care, de naștere smerită, a fost timp de doisprezece ani slujitoare în casa familiei Fatinelli și în această slujbă a stăruit cu o răbdare extraordinară până la moarte.
Sfântul și Misiunea
Sfânta Zita, care a trăit în Lucca din secolul al XIII-lea, a întruchipat misiunea creștină prin viața ei de zi cu zi, transformând banalitatea slujirii domestice într-o expresie profundă a credinței. Devotamentul ei nu s-a limitat la rugăciuni tăcute, ci s-a manifestat activ în modul în care i-a tratat atât pe angajatorii ei, cât și pe cei mai puțin norocoși din comunitatea ei. În ciuda poziției sale umile de slujitoare, Zita s-a remarcat prin generozitate și bunătate, văzând în slujirea celorlalți o modalitate de a-L sluji pe Dumnezeu însuși. Viața ei este un exemplu strălucitor al modului în care sfințenia poate fi atinsă nu prin fapte mari vizibile, ci prin iubire și dăruire în acțiunile zilnice. Această abordare a vieții a lăsat o impresie de durată, făcând din Sfânta Zita un model al modului în care credința poate transforma și înălța fiecare sarcină, chiar și cea mai umilă, într-o misiune sfântă.
Sfântul și Milostivirea
Sfânta Zita este adesea sărbătorită pentru adâncul ei milă, o trăsătură care a pătruns fiecare aspect al vieții ei de zi cu zi din Lucca. Deși era doar o slugă, Zita și-a văzut munca nu ca pe o simplă datorie, ci ca pe o oportunitate de a exercita caritatea creștină. Compasiunea ei se extindea cu mult dincolo de limitele casei în care lucra; se știa că își împărtășește hrana și resursele cu cei mai puțin norocoși, sacrificând adesea propriile nevoi pentru a le ușura pe cele ale altora. Această milă a fost motivată nu numai de un simț al obligației, ci și de o empatie sinceră și dragoste pentru semenii săi, reflectând înțelegerea ei a mesajului Evangheliei de iubire și slujire. Sfânta Zita ne învață că mila poate fi un act puternic de răzvrătire împotriva indiferenței, transformând chiar și cele mai modeste împrejurări în oportunități de har și impact spiritual.
hagiografie
Sinaxarul din Alexandria este singurul document care consemnează în scris Sfânta Sara care a trăit între secolele III și IV, plasând ziua comemorativă a „renașterii sale la cer” (dies natalis) În limba medievală, „zita” era echivalent cu ceea ce se mai numește „cita” sau „citta” în dialectele toscane. Adică însemna „fată”, iar diminutivul acelui termen există încă în vocabularul italian: „zitella”, adică necăsătorit. Moșa Zita este așadar fata sfântă, și este singura sfântă cu acel nume care se mai repetă în Toscana, și mai ales la Lucca. Sfânta Zita, de fapt, este sfânta din Lucca, iar... pe 3 aprilie...